covor
/koˈvor/Etimologie
Din slavă (veche) kovrŭ (Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Berneker 592); confer rusă ковёр (kovjór), slovacă și cehă koberec, poloneză kobierzec și bulgară veche губер (guber). Inevitabil de origine turcică sau din limba nordică veche kǫgurr.
Definiții
- țesătură groasă, confecționată din fibre naturale sau sintetice, cu desene multicolore, cu care se împodobesc încăperile sau care se așterne pe podea.
- strat superficial de asfalt aplicat peste un pavaj; îmbrăcăminte rutieră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | covor | covoare |
| genitiv-dativ | covorului | covoarelor |
| vocativ | covorule | covoarelor |
| articulat | covorul | covoarele |