cotețul
/koˈte.ʦul/Etimologie
Din coteț.
Definiții
- forma de singular articulat pentru coteț.
Din coteț.
Din slavă (veche) kotĩcĩ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 76; Meyer 202; Conev 81; Berneker 589; DAR), confer bulgară котец (kotéc), sârbo-croată котац (kotac), poloneză kojec, cehă kotec, neogreacă ϰοτέτσι (kotétsi), albaneză kotec. Este fundamental identic cu cocină, și dublet al lui cătreț sau cotreț, s. n. (Transilvania, „poiată”), din maghiară ketrec.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coteț | cotețe |
| genitiv-dativ | cotețului | cotețelor |
| vocativ | cotețule | cotețelor |
| articulat | cotețul | cotețele |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică