cornuțul
/korˈnu.ʦul/Etimologie
Din cornuț.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cornuț.
cornuț
/kor'nuʦ/Etimologie
Din corn + sufixul -uț.
Definiții
- (bot.) (Cerastium alpinum) plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice.
- (bot.) (Cerastium arvense) plantă erbacee cu flori albe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cornuț | cornuți |
| genitiv-dativ | cornuțului | cornuților |
| vocativ | cornuțule | cornuților |
| articulat | cornuțul | cornuții |
Sinonime: 2: (bot.) (reg.) canariță
Proverbe & zicători
- „Eu, șutul, nu mă pot prinde cu cornutul”Animale
- „Râde șutul de cornutul”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică