cornuț
/kor'nuʦ/Etimologie
Din corn + sufixul -uț.
Definiții
- (bot.) (Cerastium alpinum) plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice.
- (bot.) (Cerastium arvense) plantă erbacee cu flori albe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cornuț | cornuți |
| genitiv-dativ | cornuțului | cornuților |
| vocativ | cornuțule | cornuților |
| articulat | cornuțul | cornuții |
Sinonime: 2: (bot.) (reg.) canariță