copcă

Etimologie

Din bulgară копke (kopce).

Definiții

1. sistem format din două piese metalice (un cârlig și un inel), folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții.
2. agrafă pentru învelitori în construcție.
3. proeminență în formă de limbă a unei piese plate, care intră în orificiul unei alte piese plate, realizând îmbinarea prin încopciere.
4. gaură, spărtură făcută în gheața unui râu, a unei bălți etc. pentru pescuit sau pentru scos apă.
5. gaură făcută într-o șiră de paie, în care se ține uneori pleava.
6. scobitură, groapă făcută în pământ, în piatră etc.
7. (reg.) săritură pe care o fac animalele când fug repede.

Declinare