← înapoi la căutare

cont

/kont/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză compte, italiană conto. Confer germană Konto.

Definiții

  1. socoteală scrisă alcătuită din două părți (debit și credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată.
  2. evidența acestor operații.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcontconturi
genitiv-dativcontuluiconturilor
vocativcontuleconturilor
articulatcontulconturile

conț

/konʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din maghiară konc.

Definiții

  1. (înv.) grup de 24 de coli de hârtie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconțconțuri
genitiv-dativconțuluiconțurilor
vocativconțuleconțurilor
articulatconțulconțurile

contul

/ˈkon.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din cont.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru cont.

conțul

/ˈkon.ʦul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din conț.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru conț.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică