colb
/kolb/Etimologie
Origine necunoscută. Dacă sensul al doilea nu este târziu, trebuie să presupunem accepția primitivă de „vâltoare” și în acest caz trebuie plecat de la slavă (veche) kolo („roată”). Veriga imediată ar putea fi bulgară kolba („brățară”) sau reprezentantul lui slav, căci este ușor de plecat de la ideea de „inel sau vârtej de fum” pentru a ajunge la fumăraie. Bulgară kolba (> română colbă, s. f. (inel, belciug, puțin folosit)) aparține aceleiași familii ca clăbuc, colac; confer sârbo-croată kolobar („inel”), rusă kolob („chiftea”), bulgară kolbaš („cârnăcior”). Cihac, II, 723, pleca de la pulbere, presupunând o formă redusă *polb, ce nu pare posibilă.
Definiții
- material solid transformat în particule foarte mici.
- (reg., Trans. de nord) fumăraie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colb | colburi |
| genitiv-dativ | colbului | colburilor |
| articulat | colbul | colburile |
Sinonime: 1: praf, pulbere, pudră