cobiliță
/ko.bi'li.ʦə/Etimologie
Din bulgară кобилицa (kobilica), sârbocroată kobilica.
Definiții
- bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cobiliță | cobilițe |
| genitiv-dativ | cobiliței | cobilițelor |
| vocativ | cobiliță | cobilițelor |
| articulat | cobilița | cobilițele |