← înapoi la căutare

clanță

/ˈklan.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din clanț < formație onomatopeică. Confer franceză clanche.

Definiții

  1. mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții, care prin apăsare, face să funcționeze mecanismul de închidere și de deschidere al acestora; clampă.
  2. (fig.) (peior. și fam.) gură.
  3. (arg.) felație.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativclanțăclanțe
genitiv-dativclanțeiclanțelor
vocativclanțăclanțelor
articulatclanțaclanțele

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică