clanț
/klanʦ/Etimologie
Onomatopee.
Definiții
- (adesea repetat) cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc.
Onomatopee.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clanț | clanțuri |
| genitiv-dativ | clanțului | clanțurilor |
| vocativ | clanțule | clanțurilor |
| articulat | clanțul | clanțurile |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică