Definiția cuvântului „clanț”
clanț — interjecție
- (adesea repetat) cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc.
clanț — substantiv
- cioc; (p.ext.) (glumeț și peior.) gură.