ciuli
/ʧju'li/Etimologie
Din sârbocroată čuljiti.
Definiții
- (v.tranz.) (despre animale) a ridica urechile ținându-le drept în sus (pentru a-și încorda auzul).
- (v.tranz.) (fig.) (despre oameni) a-și încorda auzul pentru a desluși un zgomot, a asculta cu atenția încordată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ciulea | ciuleau |