citi

Etimologie

Din slavă čitati.

Definiții

1. (v.tranz.) a parcurge un text (pronunțând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoștință de cele scrise.
2. a rosti, a urmări un text cu glas tare pentru a comunica cuiva conținutul lui.
3. a descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument).
4. a interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului.
5. a înregistra, a desluși indicațiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc.
6. (fig.) a descoperi, a sesiza gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale.
7. a învăța, a studia (parcurgând scrieri, izvoare etc.)
8. a se instrui, a se cultiva.

Exemple

• Am citit cartea.

Declinare

Sinonime: 1: parcurge, (livr.) lectura, (înv. și pop.) spune, zice, 2: (muz.) descifra, 7, 8: învăța, se cultiva, se instrui

Antonime: scrie

Etimologie

Din franceză citer < latină citare.

Definiții

1. (v.tranz.) a menționa, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu.
2. (v.tranz.) a reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat.
3. (v.tranz.) a chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator.

Declinare