ciobanul
/ʧoˈba.nul/Etimologie
Din cioban.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cioban.
cioban
/ʧoˈban/Etimologie
Din turcă çoban.
Definiții
- persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar.
- proprietar de oi; baci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cioban | ciobani |
| genitiv-dativ | ciobanului | ciobanilor |
| vocativ | ciobanule | ciobanilor |
| articulat | ciobanul | ciobanii |
Proverbe & zicători
- „Pe ciobanul fără câine lupii îl lasă fără pâine.”AnimaleMuncă și lene
- „Nu știe ciobanul”Animale
- „Ciobanul nesădravan oile sale risipește”AnimaleMuncă și lene
- „Pe ciobanul fără câine (câne)”Animale
- „După cum ciobanul, astfel și turma”AnimaleMuncă și lene
- „Unde ciobanul nu chiuiește”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică