cin
/ʧin/Etimologie
Din slavă (veche) cinŭ.
Definiții
- (înv.) (în societatea medievală) poziție socială înaltă.
- stare socială.
- ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă.
- (înv. și reg.) luntre mică (pescărească).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cin | cinuri |
| genitiv-dativ | cinului | cinurilor |
| vocativ | cinule | cinurilor |
| articulat | cinul | cinurile |