chirigiu
/ki.riˈʤiw/Etimologie
Din turcă kiracı.
Definiții
- (înv.) cel care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș.
- (reg.) chiriaș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chirigiu | chirigii |
| genitiv-dativ | chirigiului | chirigiilor |
| vocativ | chirigiule | chirigiilor |
| articulat | chirigiul | chirigiii |