chipul
/ˈki.pul/Etimologie
Din chip.
Definiții
- forma de singular articulat pentru chip.
chip
/kip/Etimologie
Din maghiară kép.
Definiții
- față, obraz, figură.
- expresie a feței; fizionomie.
- înfățișarea sau aspectul unei ființe.
- persoană; ființă.
- imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc.
- fel, mod, gen.
- rarmodalitate, posibilitate.
- (reg.) încercare (de a găsi o soluție).
Exemple
- Un chip oval.
- Un chip trist.
- Avea chip omenesc.
- A văzut acolo multe chipuri.
- Scrie într-un chip original.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chip | chipuri |
| genitiv-dativ | chipului | chipurilor |
| vocativ | chipule | chipurilor |
| articulat | chipul | chipurile |
Proverbe & zicători
- „Fii după cum te arată chipul.”Înțelepciune și prostie
- „Cum ți-e chipul te poartă.”Înțelepciune și prostie
- „Fii după cum te arată chipul”
- „Cum îți e chipul te poartă”
- „Se face în chipul călugărului”Minciună și înșelăciune
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică