chichiță
/ki'ki.ʦə/Etimologie
Probabil din chichie (puțin folosit. „chichiță” < neogreacă) + sufixul -ιțα (-iță).
Definiții
- (fam.) șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu.
- lădiță de sub capra unei trăsuri.
- (reg.) despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chichiță | chichițe |
| genitiv-dativ | chichiței | chichițelor |
| vocativ | chichiță | chichițelor |
| articulat | chichița | chichițele |