cherestea
/ke.resˈte̯a/Etimologie
Din turcă kereste.
Definiții
- (cu sens colectiv) material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și întrebuințat de obicei în construcție.
- (fig.) (fam.) construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cherestea | cherestele |
| genitiv-dativ | cherestelei | cherestelelor |
| vocativ | cherestea | cherestelelor |
| articulat | cheresteaua | cherestelele |