chelar
/ke'lar/Etimologie
Din greacă ϰελλάριος (kellários), în parte prin intermediul slavă (veche) kelarŭ. La origine este latină cellarium (confer italiană cellaio, franceză cellier), care, prin intermediul neogreacă ϰελλάρι(ον) (kellárion), a dat și chelar („cămară, depozit de provizii”), confer celar.
Definiții
- persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chelar | chelari |
| genitiv-dativ | chelarului | chelarilor |
| vocativ | chelarule | chelarilor |
| articulat | chelarul | chelarii |