chel
/kel/Etimologie
Din turcă kel.
Definiții
- (despre oameni; adesea substantivat) care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv.
Proverbe & zicători
- „Chelului, numai chel să nu-i zici.”Vorbă și tăcere
- „Am luat un miel și m-am văzut chel”Noroc și soartă
- „A scăpa chel”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică