← înapoi la căutare

cerut

/ʧeˈrut/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din verbul a cere.

Definiții

  1. faptul de a cere; cerșit, cerșetorie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcerutcerute
genitiv-dativcerutuluicerutelor
vocativcerutulecerutelor
articulatcerutulcerutele

cerut

/ʧeˈrut/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din cere.

Definiții

  1. forma de participiu trecut pentru cere.

cere

/'ʧe.re/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină quaerere.

Definiții

  1. (v.tranz.) a se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință.
  2. a face unei fete propuneri de căsătorie.
  3. a cerși.
  4. a pretinde ceva în aza unui drept; a reclama, a revendica.
  5. a impune; a face să fie necesar.
  6. a dori, a pofti; a voi.
  7. (v.refl.) a avea căutare, a fi solicitat.

Exemple

  • A cere să i se facă dreptate.
  • A cere o carte.
  • A cere un sfat.
  • A cere un ajutor.
  • Copilul mic cere multă atenție.
  • Ochii văd, inima cere.

Declinare

CazSingularPlural
verbcereacereau

Sinonime: 1: pretinde, reclama, revendica, (înv. și reg.) striga, (înv.) pretendelui, pretendui, (grecism înv.) pretenderisi, 3: cerși, 4: reclama, revendica, 5: impune, 6: dori, pofti, voi, vrea

Antonime: da, oferi

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică