cerbul
/ˈʧer.bul/Etimologie
Din cerb.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cerb.
cerb
/ʧerb/Etimologie
Din latină cervus. Înrudit cu catalană cérvol, franceză cerf, italiană cervo, portugheză cervo și spaniolă ciervo.
Definiții
- (zool.) (Cervus, mai ales Cervus elaphus) mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă.
- (zool.) masculul cerbului.
- (mai ales art.) (rar) vechi dans de ritual care simbolizează primăvara.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cerb | cerbi |
| genitiv-dativ | cerbului | cerbilor |
| articulat | cerbul | cerbii |
Sinonime: 1: (zool.) (Mold. și Bucov.) plotun
Proverbe & zicători
- „Dorește ca cerbul de izvoare.”NaturăDragoste și iubire
- „S-a pișat cerbul în apă, a dat iarna peste noi”AnimaleNatură
- „Cerbul cu iepurele se sfădesc amândoi, cine din doi”Animale
- „Și cerbul se spăimântează, când trăsnetul trăsnește”Natură
- „Ca cerbul mândru când se plimbă cu coarnele pe spate”Animale
- „Dorește ca cerbul de izvoare”Natură
- „Fuge ca cerbul”Animale
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică