← înapoi la căutare

catâr

/ka'tɨr/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din turcă katır, alternativ, din limba cumană chater. Confer neogreacă γάδαρος (gádaros) sau γαίδαρος (gédaros).

Definiții

  1. (zool.) (Equus mulus) animal domestic, hibrid rezultat din împerecherea măgarului cu iapa.
  2. (fig.) om încăpățânat.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcatârcatâri
genitiv-dativcatâruluicatârilor
articulatcatârulcatârii

Sinonime: 1: (zool.) (înv. și reg.) mâșcoi, (latinism înv.) mul

catari

/ka'tarʲ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză cathare.

Definiții

  1. adepți ai unei secte creștine din Europa apuseană în sec. XI-XIV, înrudite cu bogomilismul, care respingeau ierarhia catolică și considerau proprietatea privată ca un păcat.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcatarcatari
genitiv-dativcataruluicatarilor
vocativcatarulecatarilor
articulatcatarulcatarii

cătare

/kə'ta.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a căta.

Definiții

  1. piesă metalică de formă prismatică, montată pe partea de sus a țevii unei guri de foc și care, împreună cu înălțătorul, formează dispozitivul de ochire al armei.
  2. formă alternativă pentru căutare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcătarecătări
genitiv-dativcătăriicătărilor
vocativcătarecătărilor
articulatcătareacătările

cățăra

/kə.ʦə'ra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Confer a acăța.

Definiții

  1. (v.refl.) a se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca.
  2. (v.refl.) (despre plante) a se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc.

Declinare

CazSingularPlural
verbcățăracățărau

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică