adepți ai unei secte creștine din Europa apuseană în sec. XI-XIV, înrudite cu bogomilismul, care respingeau ierarhia catolică și considerau proprietatea privată ca un păcat.
catari — substantiv
(zool.) (Equus mulus) animal domestic, hibrid rezultat din împerecherea măgarului cu iapa.
(fig.) om încăpățânat.
catari — substantiv
piesă metalică de formă prismatică, montată pe partea de sus a țevii unei guri de foc și care, împreună cu înălțătorul, formează dispozitivul de ochire al armei.
formă alternativă pentru căutare.
catari — verb
(v.refl.) a se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca.
(v.refl.) (despre plante) a se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc.