castravetele
/kas.traˈve.te.le/Etimologie
Din castravete.
Definiții
- forma de singular articulat pentru castravete.
castravete
/kas.tra've.te/Etimologie
Din bulgară краставица (krástavica) < slavă (veche) krastavŭ („râios”).
Definiții
- (bot.) (Cucumis sativus) plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene.
- (p. restr.) fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | castravete | castraveți |
| genitiv-dativ | castravetelui | castraveților |
| vocativ | castravete | castraveților |
| articulat | castravetele | castraveții |
Sinonime: 1-2: (bot.) (prin Ban.) cucumăr, (Mold., Bucov. și Transilv.) pepene
Proverbe & zicători
- „Castravetele și midia îți deșchide pofta văzându-le”Mâncare și băutură
- „Muierea ca castravetele, până e verde se mănâncă”Femeie și bărbatMâncare și băutură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică