carâmbul
/kaˈrɨm.bul/Etimologie
Din carâmb.
Definiții
- forma de singular articulat pentru carâmb.
carâmb
/ka'rɨmb/Etimologie
Din latină *calamulus (< calamus „trestie, arc, prăjină„).
Definiții
- parte a cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă.
- fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, în care intră spetezele carului.
- fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care intră fusceii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | carâmb | carâmbi |
| genitiv-dativ | carâmbului | carâmbilor |
| vocativ | carâmbule | carâmbilor |
| articulat | carâmbul | carâmbii |
Proverbe & zicători
- „Umblă cu brișca (cuțitul) la carâmbul cizmei.”Minciună și înșelăciuneVorbă și tăcere — E prevăzător sau periculos
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică