cânta

Etimologie

Din latină cantare.

Definiții

1. (v.intranz. și tranz.) a emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc.
2. (despre păsări, insecte etc.) a scoate sunete plăcute la auz. caracteristice speciei.
3. (v.intranz. și tranz.) a scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri.
4. (v.tranz.) (fam.) a îndruga, a înșira vorbe goale.

Exemple

• A cânta o melodie, o doină.
• Cântă din fluier.

Declinare

Sinonime: 1: (muz.) executa, interpreta, intona, (pop.) glăsui, spune, viersui, zice, (înv.) glăsi, juca, (muz.) suna

Antonime: vorbi

Etimologie

Din germană Kante.

Definiții

1. muchie, latură a unor obiecte.
2. parte a copertei de carton care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui caiet sau ale unui registru.
3. margine, muchie a suprafeței de alunecare a schiurilor.

Declinare

Etimologie

Din verbul a cânta (derivat regresiv).

Definiții

1. cântare, cântec; ciripit de păsări.
2. poezie (însoțită uneori de melodie).
3. parte, diviziune a unui poem epic.

Declinare

Etimologie

Din cânta.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru cânta.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru cânta.