camă

/'ka.mə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din franceză came.

proeminență sau șanț pe suprafața unui disc sau a unui cilindru, care asigură deplasarea periodică a unei tije sprijinite pe ea.

„A vicleanului pungă pare că îngreacă cama”Bani și avere Minciună și înșelăciune
„La dragi și cama înclo.”Dragoste și iubire

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică