caliciu
/kaˈli.ʧju/Etimologie
Din franceză calice < latină calyx, -cis.
Definiții
- (bot.) învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite.
- (spec.) vas liturgic de forma unei cupe.
- (anat.) zonă a rinichiului, prin care urina se scurge în bazinet.
Exemple
- Caliciul unei flori.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caliciu | calicii |
| genitiv-dativ | caliciului | caliciilor |
| vocativ | caliciule | caliciilor |
| articulat | caliciul | caliciile |
Sinonime: 1: (bot.) cupă, (înv.) pahar, 2: potir