calfă
/'kal.fə/Etimologie
Din turcă kalfa.
Definiții
- lucrător calificat după o perioadă de ucenicie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | calfă | calfe |
| genitiv-dativ | calfei | calfelor |
| vocativ | calfă | calfelor |
| articulat | calfa | calfele |
Proverbe & zicători
- „O calfă i-ea hicî odată mi-și găsește scule bune.”
- „A pățit-o calfa noastră”Muncă și lene
- „O calfă rea niciodată nu-și găsește scule”Muncă și lene
- „A scăpa calfă pe cineva”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică