caiafă
/kaˈja.fə/Etimologie
Din nume propriu Caiafa.
Definiții
- persoană fățarnică, ipocrită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caiafă | caiafe |
| genitiv-dativ | caiafei | caiafelor |
| vocativ | caiafă | caiafelor |
| articulat | caiafa | caiafele |
Proverbe & zicători
- „A purta de la Ana la Caiafa.”Vorbă și tăcere — A duce cu vorba
- „Le muți de la Ana la Caiafa.”Vorbă și tăcereMinciună și înșelăciune — Muți lucruri dintr-un loc în altul dar nu la-ndemână
- „A purta pe cineva de la Ana la Caiafa.”Vorbă și tăcere
- „A mâna de la Pilat la Caiafa.”Vorbă și tăcere
- „A mâna de la Pilat la Caiafa”
- „Caiafa”Minciună și înșelăciune
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică