cârlanul
/kɨrˈla.nul/Etimologie
Din cârlan.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cârlan.
cârlan
/kɨrˈlan/Etimologie
Origine necunoscută. Ar putea fi diminutivul călan, cu r infix (după Lambrior 107; Crețu 327 și Candrea, Elemente, 405, din latină *caballanus); dar al doilea sens este dificil de explicat. Abundă ipoteze incerte: din maghiară kerlany (Cihac, II, 488), care fără îndoială provine din română; din latină carnalis (Philippide, Principii, 150; Giuglea, Dacor., I, 245-7; Giuglea, LL, I, 171; cf. DAR); confer spaniolă carnero, însă derivarea este dificilă; din slavă (veche) *krdlanŭ, de la krŭdo > cârd (Weigand, Jb, XVI, 222); din fondul preromanic (Rusu, Dacor., XI, 148; Lahovary 321).
Definiții
- miel sau ied care a încetat să mai sugă, care a fost înțărcat; miel sau ied până la vârsta de circa un an.
- mânz sau cal tânăr, până la vârsta de circa trei ani.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cârlan | cârlani |
| genitiv-dativ | cârlanului | cârlanilor |
| vocativ | cârlanule | cârlanilor |
| articulat | cârlanul | cârlanii |
Proverbe & zicători
- „Te duci unde a dus mutul iapa și țiganul cârlanul.”Animale
- „Du-te unde a dus mutul iapa și țiganul cârlanul.”Animale
- „Te duci unde a dus mutul pe apa, și țiganul cârlanul”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică