buzdugan
/buz.du'gan/Etimologie
Din turcă bozdoğan.
Definiții
- măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în vechime ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești.
- (bot.) (Sparganium ramosum) plantă acvatică cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii și cu fructe în formă de măciucă; capul-ariciului, șovar.
Exemple
- Buzduganul era semn al puterii domnești.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buzdugan | buzdugane |
| genitiv-dativ | buzduganului | buzduganelor |
| vocativ | buzduganule | buzduganelor |
| articulat | buzduganul | buzduganele |
Sinonime: 1: (mil.) (înv.) topuz, 2: (bot.) (reg.) șovar, capul-ariciului