buturugă
/bu.tu'ru.gə/Etimologie
Confer butură și tumurug.
Definiții
- bucată noduroasă sau scorburoasă dintr-un trunchi de copac; butuc, butură.
- bucată groasă de lemn de foc; buștean.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buturugă | buturugi |
| genitiv-dativ | buturugii | buturugilor |
| vocativ | buturugă | buturugilor |
| articulat | buturuga | buturugile |