buretele
/buˈre.te.le/Etimologie
Din burete.
Definiții
- forma de singular articulat pentru burete.
burete
/bu're.te/Etimologie
Din latină *bōlĕtis sau refăcut din bureți (pluralul lui *buret(u) < latină bōlĕtus). Confer greacă βωλίτης (volítis).
Definiții
- (bot.) nume generic dat unor ciuperci; spongie.
- (spec.) scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc.
Exemple
- Burete de șters tabla.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | burete | bureți |
| genitiv-dativ | buretelui | bureților |
| vocativ | burete | bureților |
| articulat | buretele | bureții |
Sinonime: 1: (bot.) spongie, 2: (prin Ban.) spumă, (Transilv. și Ban.) șponghie
Proverbe & zicători
- „A trece cu buretele peste.”Minciună și înșelăciune
- „Nu poți să pați cu buretele”
- „A bate cu buretele”
- „A trece (trage, șterge) cu buretele peste ceva”Minciună și înșelăciune
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică