buretele (toate sensurile)

Definiția cuvântului „buretele”

buretelesubstantiv

  1. (bot.) nume generic dat unor ciuperci; spongie.
  2. (spec.) scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc.

buretelesubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru burete.