burduf
/burˈduf/Etimologie
Etimologie necunoscută. Posibil cuvânt autohton (Brâncuș,1983), confer albaneză burdhë („sac”).
Definiții
- sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc.
- sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc.
- învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile, descoperite.
- învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători.
- garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor.
- bășică uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam.
- (reg.) burduhan.
- (reg.) copcă în gheață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | burduf | burdufuri |
| genitiv-dativ | burdufului | burdufurilor |
| vocativ | burdufule | burdufurilor |
| articulat | burduful | burdufurile |