verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.intranz.) a ploua mărunt și des.
- (v.tranz.) a astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
- a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | bura | burau |
Sinonime: (met.) burnița, țârcâi, țârâi, (înv. și pop.) roura, (reg.) burui, (înv.) roua, (fig.) cerne, (înv.) (se) lupta
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru bură.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din sârbocroată bura.
Definiții
- ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică.
- persoană care face parte din populația din Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul al XVII-lea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | bură | bure |
| genitiv-dativ | burei | burelor |
| vocativ | bură | burelor |
| articulat | bura | burele |