(v.tranz.) a astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.
bura — substantiv
forma de singular articulat pentru bură.
bura — substantiv
ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică.
persoană care face parte din populația din Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul al XVII-lea.