buc
/buk/Etimologie
Origine necunoscută. Cihac crede că expresia într-un buc („într-o clipă”) se bazează pe un cuvânt diferit, pe care îl pune în legătură cu poloneză buch, rusă buch („zgomot”), confer buh; însă pare a se potrivi mai bine cu sensul de „scamă”, înțeles ca „pic, strop, cantitate neînsemnată”. Se folosește în Moldova și Transilvania. Confer și albaneză byk.
Definiții
- (numai în locuțiunea)
- (reg.) pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc.
- (la pl.) scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buc | — |
| genitiv-dativ | bucului | — |
| vocativ | bucule | — |
| articulat | bucul | — |