briceagul
/briˈʧe̯a.gul/Etimologie
Din briceag.
Definiții
- forma de singular articulat pentru briceag.
Din briceag.
Din turcă biçak (influențat de brici).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | briceag | bricege |
| genitiv-dativ | briceagului | bricegelor |
| vocativ | briceagule | bricegelor |
| articulat | briceagul | bricegele |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică