briceag
/briˈʧe̯ag/Etimologie
Din turcă biçak (influențat de brici).
Definiții
- cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame care se închid, intrând între plăsele; brișcă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | briceag | bricege |
| genitiv-dativ | briceagului | bricegelor |
| vocativ | briceagule | bricegelor |
| articulat | briceagul | bricegele |