braț
/braʦ/Etimologie
Din latină brachium.
Definiții
- segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc.
- cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe.
- obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul.
- ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare.
- (mar.) manevră curentă folosită la orientarea unei vergi în plan orizontal pentru ca velele să ocupe o anumită poziție față de direcția vântului.
- (constr.) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mișcare sau poartă o sarcină.
- distanța dintre un punct și linia de acțiune a unei forțe.
Exemple
- A ține în brațe.
- A prinde în brațe.
- Un braț de fân.
- Brațul unei macarale.
- Brațele unui fotoliu.
- Brațul al unei ape curgătoare.
- Braț la podul coșului morii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | braț | brațe |
| genitiv-dativ | brațului | brațelor |
| articulat | brațul | brațele |
Sinonime: 1: (anat.) mână, (înv. și reg.) brâncă, 3: (tehn.) crac, margine, mână, mâner, pervaz, spetează, (reg.) condac, cotoi, 4: (geogr.) ramificație, (pop.) crac, 1: (tehn.) chingă, coardă, spetează, stinghie, (pop.) curmeziș