verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latina populară blastimare < latină blasphemare.
Definiții
- (v.tranz.) a supune unui blestem; a condamna la nenorocire.
- (v.intranz.) a rosti blesteme la adresa cuiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | blestema | blestemau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din verbul a blestema.
Definiții
- lovit, ajuns de blestem.
- rău, neprielnic, dușmănos.
- (adesea substantivat) cu purtări rele; depravat, rău, ticălos.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru blestema.