blestemat
/bles.teˈmat/Etimologie
Din verbul a blestema.
Definiții
- lovit, ajuns de blestem.
- rău, neprielnic, dușmănos.
- (adesea substantivat) cu purtări rele; depravat, rău, ticălos.
Din verbul a blestema.
Din blestema.
Din latina populară blastimare < latină blasphemare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | blestema | blestemau |
Sinonime: excomunica
Antonime: binecuvânta
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică