birău
/biˈrəw/Etimologie
Din maghiară bíró (Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 107), de unde provin și sârbocroată, slovenă birov.
Definiții
- (înv. și reg.) primar rural.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | birău | birăi |
| genitiv-dativ | birăului | birăilor |
| vocativ | birăule | birăilor |
| articulat | birăul | birăii |