← înapoi la căutare

birul

/ˈbi.rul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din bir.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru bir.

bir

/bir/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din turcă birr („dar”) (Moldovan 423); confer bulgară, sârbocroată, slovenă bir („impozit”), maghiară bér („salariu, leafă”). În general, se admite etimonul maghiar (Cihac, II, 482; DAR; Gáldi, Dict., 85); însă în maghiară este împrumut și sensul nu coincide. După Miklosich (Slaw. Elem., 14; Fremdw., 78; Lexicon, 22) cuvântul român provine din slavă (veche) birŭ; dar Berneker 57 recunoaște că slavă nu provine din maghiară și, prin urmare, nu poate proveni decât din turcă sau din română. Confuzia între „dar” și „impozit” este foarte curentă în uzul turc, confer adet.

Definiții

  1. impozitul principal perceput în statele feudale românești de la țărani și meșteșugari; (p.gener.) (pop.) impozit.
  2. (înv.) tribut.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbirbiruri
genitiv-dativbiruluibirurilor
vocativbirulebirurilor
articulatbirulbirurile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică