beteag
/beˈte̯ag/Definiții
- (pop.) om infirm, schilod.
- om bolnav.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | beteag | betegi |
| genitiv-dativ | beteagului | betegilor |
| vocativ | beteagule | betegilor |
| articulat | beteagul | betegii |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | beteag | betegi |
| genitiv-dativ | beteagului | betegilor |
| vocativ | beteagule | betegilor |
| articulat | beteagul | betegii |
Din beteag.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică