verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză baser.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva.
- (v.refl.) a avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | baza | bazau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză base.
Definiții
- parte care susține un corp, o clădire sau un element de construcție; temei, temelie.
- latură a unui triunghi sau a unui poligon ori față a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziție orizontală).
- dreaptă care servește ca linie de pornire pentru construirea unei serii de triunghiuri topografice.
- (fig.) ceea ce formează temeiul a ceva, elementul fundamental, esențial.
- elementul principal al unei substanțe chimice sau farmaceutice.
- (de obicei urmat de determinarea „economică”) totalitatea relațiilor de producție într-o etapă determinată a dezvoltării sociale.
- loc de concentrare a unor rezerve de oameni, de materiale etc., care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate.
- (chim.) corp chimic alcătuit dintr-un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili, care albăstrește hârtia roșie de turnesol, are gust leșietic și, în combinație cu un acid, formează o sare.
- distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonică.
- (electron.) electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor.
Exemple
- Bază de aprovizionare.
- Bază de recepție.
- Bază de atac.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | bază | baze |
| genitiv-dativ | bazei | bazelor |
| vocativ | bază | bazelor |
| articulat | baza | bazele |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din bâz + sufixul -ă.
Definiții
- joc de copii în care partenerii lovesc pe la spate, pe rând, cu palma în palma așezată la subsuoara brațului opus a celui care se pune „bâză” și care trebuie să ghicească cine l-a lovit, în timp ce partenerii de joc strigă „bâzzz!”.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | bâză | bâze |
| genitiv-dativ | bâzei | bâzelor |
| vocativ | bâză | bâzelor |
| articulat | bâza | bâzele |