batjocori
/bat.ʒo.ko'ri/Etimologie
Din batjocură.
Definiții
- (v.tranz.) a face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; (p.ext.) a umili, a înjosi.
- (v.tranz.) a necinsti o femeie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | batjocorea | batjocoreau |
Proverbe & zicători
- „Râsul te râde și batjocura te batjocorește”Vorbă și tăcere
- „Batjocorește puterea dumnezeiască lumea”Înțelepciune și prostie
- „A lăuda în față este a batjocori”Vorbă și tăcere
- „Batjocora batjocorește”Vorbă și tăcere
- „Cel fără minte batjocorește învățătura”Înțelepciune și prostie
- „Cine batjocorește, va fi batjocorit.”Înțelepciune și prostieVorbă și tăcere
- „Cine batjocorește, va fi batjocorit”Vorbă și tăcereÎnțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică