bală
/'ba.lə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (pop.) monstru, dihanie, fiară groaznică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bală | bale |
| genitiv-dativ | balei | balelor |
| vocativ | bală | balelor |
| articulat | bala | balele |
bale
/'ba.le/Etimologie
Din latină * baba.
Definiții
- salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură.
- materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor.
- urmă mucoasă lăsată de melc în mers.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | — | bale |
| genitiv-dativ | — | balelor |
| vocativ | — | balelor |
| articulat | — | balele |
Proverbe & zicători
- „S-a văzut cu niște bale la gură”Mâncare și băutură
- „Să fugi de năravuri rele, ca de cele mai grele bâle”Înțelepciune și prostie
- „Îi cad balele”Mâncare și băutură
- „Îi cad balele.”Mâncare și băutură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică